Cronologia răpirii bisericii

Apostolul Petru, spunea în a doua sa epistolă, că nicio prorocie nu se tâlcuiește singură ( 2 Petru 1: 20 ).
Există profeții biblice care sunt clare, iar acele profeții nu mai au nevoie de o cercetare amănunțită, pentru că înțelesul este destul de explicit. Dar, chiar și profețiile ușor de înțeles, dacă sunt importante, ele au referințe biblice în alte cărți ale bibliei, pentru că Dumnezeu vrea să evidențieze importanța acelor profeții.
Însă, chiar și pentru aceste profeții simple, credinciosul are nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt, pentru a înțelege anumite învățături duhovnicești, care se pot extrage din acele profeții.
Pe de altă parte, apostolul Petru făcea referință, destul de explicit, la profețiile care au nevoie de o anumită tâlcuire și care pot fi neclare chiar și pentru credincioși. El ne spune că aceste profeții nu se tâlcuiesc singure.
Dacă aceste profeții nu se pot tâlcui singure, atunci e posibil ca acestea să mai aibă nevoie de anumite texte ajutătoare și care trebuie să aibă aceeași sursă divină.
Desigur că, textele sau mesajul ajutător nu pot proveni decât, tot din Sfânta Scriptură, pentru a avea certitudinea că nu intrăm pe un teren speculativ și că primim explicațiile corespunzătoare.
Pe scurt, concluzia ar fi că, evenimentele escatologice (cele care privesc „sfârșitul lumii”) trebuie înțelese studiind profețiile „ajutătoare”, care formează o imagine complexă, atunci când potrivim toate profețiile referitoare la un anumit subiect biblic, exact ca într-un joc de puzzle.
Am ales să folosesc o introducere mai lungă, pentru că fără ea nu pot explica modul în care am ajuns la anumite concluzii biblice, privitoare la cronologia ultimelor evenimente din istoria omenirii și care sunt descrise în cartea Apocalipsa.
Începând cu capitolul 5 din cartea Apocalipsa, putem observa începutul desfășurării evenimentelor din ultima perioadă a istoriei omenirii.
În capitolul 5, Dumnezeu ne prezintă „cartea sfârșitului”, căreia Domnul Isus Hristos îi rupe, în mod cronologic pecețile, ce corespund fiecare, unui capitol din evenimentele apocaliptice.
Mulți teologi refuză să privească evenimentele din cartea Apocalipsa în ordine cronologică, cu toate că această cronologie este evidentă, prin însăși ordinea în care apostolul Ioan primește revelația și prin sintaxa gramaticală a textului, în sensul că, întâlnim mereu adverbele „după”, „apoi”,  „după aceea”, sau anumite evenimente care decurg în mod clar, succesiv, sau fac parte din „peceți, trâmbițe sau potire” și pe care le putem denumi generic, capitole sau subcapitole din cartea care este deschisă de Domnul Isus Hristos.
Așadar, eu consider că acea carte din Apocalipsa, care este deschisă în capitolul 5, are mai multe capitole, ce sunt pecetluite cu niște peceți și pe care nu le poate rupe decât Mielul lui Dumnezeu sau Domnul Isus Hristos.
În acest context, chiar și bunul simț ne îndeamnă să înțelegem că, o carte care privește o anumită narațiune, cum este narațiunea ce descrie ultimele evenimente din istoria omenirii, ar trebui, pentru a putea fi înțeleasă, să urmeze cronologia unor evenimente, începând de la primul capitol și până la ultimul capitol (pecetea a șaptea).
Prin urmare, vom vedea dacă aceste evenimente sunt în concordanță cu alte profeții, pentru a putea, în primul rând, dovedi că acele capitole (peceți) urmează o linie cronologică a timpului și ce putem identifica în cronologia acelor evenimente.
Începând cu capitolul 6 din cartea Apocalipsa, Domnul Isus Hristos începe să „dezvăluie” succesiv, evenimentele din „cartea sfârșitului”, pe capitole; fiecărui capitol corespunzându-i câte o pecete.
Vedem că primele 4 capitole fac referire la patru călăreți. Primul îl simbolizează pe antichrist (nu voi explica de ce, pentru că articolul ar fi prea lung, însă majoritatea teologilor sunt de acord că este antichrist), care își începe expedițiile militare de cucerire a lumii (în primul rând a Orientului Mijlociu, așa cum se poate vedea într-o paralelă cu profețiile din cartea Daniel din Biblie și anume Daniel 11: 21 – 45. Această paralelă sau tipologie urmează să o explic pe parcursul acestui articol).
Ceilalți trei călăreți descriu anumite cataclisme, despre care aș vrea să arăt că fac parte din ultimele evenimente ale istoriei omenirii, pentru că există teologi care consideră că acești călăreți descriu evenimentele din toată istoria bisericii și nu fac o referire exclusivă la acea perioadă; în acest mod, cartea cu ultimele evenimente, întinzându-se pe o perioadă de 2000 de ani, adică pe toată perioada istoriei bisericii, pentru că acele cataclisme au existat în toată istoria bisericii.
Cei trei călăreți, despre care se consideră că sunt niște demoni puternici (sau anumiți lideri posedați de demoni puternici) și cărora, Dumnezeu le alocă, fiecăruia dintre ei, un capitol întreg; li se dă puterea să aducă asupra omenirii niște nenorociri, specifice caracteristicii fiecărui demon în parte.
Aceste nenorociri sunt menționate într-o concordanță perfectă și de Domnul Isus Hristos în Evanghelia după Matei, capitolul 24, așa cum vom vedea în continuare.
Despre al doilea călăreț, ni se spune că îi este dată puterea să ia pacea de pe pământ ( Apocalipsa 6: 4 ).
Ne întoarcem acum la capitolul 24 din Evanghelia după Matei, iar la versetul 3 ( Matei 24: 3 ) ucenicii îl întreabă pe Domnul Isus Hristos care va fi semnul venirii Lui, iar Isus începe să le descrie o serie de evenimente, despre care vom vedea că coincid, cronologic, cu acele 3 peceți și necazurile aduse de acei „demoni” călăreți.
Așadar, începând cu capitolul 6 din Evanghelia după Matei ( Matei 24: 6 - 8 ), Domnul Isus Hristos ne spune că vor fi războaie, („Un neam se va scula împotriva altui neam”), iar în versetul 8 ne spune că acesta va fi doar începutul durerilor.
Este clar, că vorbea despre vremea sfârșitului, pentru că ucenicii, despre acea vreme L-au întrebat pe Domnul Isus Hristos, iar acele războaie se potrivesc, cronologic, în mod exact, cu începerea campaniei de cucerire a lumii, a lui antichist și cu al doilea „demon”, căruia îi este dată puterea să ia pacea de pe pământ.
Mergem mai departe… Al treilea „demon” are puterea să restricționeze sau să administreze alimentele pe pământ, iar al patrulea „demon”, are puterea să ucidă prin foamete și molime.
Dacă mergem în Matei 24, vedem că Domnul Isus Hristos, după versetul 6, în care ne spune despre războaie, ne spune în versetul 7, adică cronologic, exact ca și în cartea Apocalipsa, despre „foamete şi ciume” ( Matei 24: 7 ).
Vedem foarte clar că acea carte cu peceți se referă EXCLUSIV la vremea sfârșitului, care va începe cu apariția pe scena politică a lumii, a lui antichrist, ca mare om de război, ce va porni în expedițiile lui militare.
Poate veți întreba care este legătura cu cronologia răpirii bisericii, în toată argumentația de mai sus, însă, de modul în care înțelegem cronologia din acea carte cu peceți, depinde și înțelegerea cronologiei evenimentelor ulterioare. Deci, dacă nu putem înțelege că acea carte face referire strictă și în mod cronologic, la ultimele evenimente ale istoriei omenirii, atunci nu avem nicio șansă să punem lucrurile cap la cap, pentru a rezolva „puzzle-ul” cu imaginea de ansamblu al acelor evenimente, ce include și răpirea bisericii, după cum vom vedea mai jos.
Acum, pentru că am stabilit că acele capitole (peceți) se desfășoară în mod cronologic și vizează, strict, doar vremea sfârșitului și nu întreaga perioadă a bisericii, putem sări la ultimul capitol, despre care este scris cel mai mult, pentru că acest ultim capitol conține atât avertismentele cu trâmbițele, cât și ultimele urgii date de Dumnezeu.
De altfel, cronologia se observă clar în Apocalipsa 8: 1-2 , prin faptul că cei șapte îngeri, cu cele șapte trâmbițe, fac parte din acel capitol al șaptelea din carte. Nu e ca și cum, Domnul Isus Hristos deschide capitolul 7 rupând pecetea,  așa cum este relatat în capitolul 8, versetul 1 din cartea Apocalipsa și îl închide în versetul 2, pentru a apărea îngerii cu trâmbițele, ci acei îngeri care prevestesc anumite urgii, fac parte din acel ultim capitol, altfel, ultima pecete nu mai avea rost să fie ruptă, dacă acel capitol ar fi fost gol. Însă, acel capitol nu este gol, tocmai pentru că în el apar cei șapte îngeri cu cele șapte trâmbițe și, de altfel, orice eveniment care se va mai desfășura din capitolul 8, din cartea Apocalipsa, face parte tot din ultimul capitol al cărții cu 7 peceți, deschisă de Domnul Isus Hristos.
Acest detaliu este important, pentru a înțelege modul în care a ales Dumnezeu  să aranjeze cronologic, evenimentele din cartea Apocalipsa.
Acum, am ajuns și la partea cea mai interesantă din cartea Apocalipsa, care mie îmi place cel mai mult…
Știm până acum că, Dumnezeu a ales să descrie evenimentele în mod cronologic, însă din capitolul 9 al cărții Apocalipsa, adică din momentul în care îngerul al șaselea sună din trâmbiță, Dumnezeu alege să descrie evenimentele în mod accelerat, până la răpirea bisericii, care va coincide cu ultima trâmbiță, adică cu trâmbița a șaptea ( 1 Corinteni 15: 51 - 52 în concordanță cu Apocalipsa 10: 7 ) și care are loc, cronologic, în capitolul 11 din cartea Apocalipsa ( Apocalipsa 11: 15 ).
Interesant este faptul că, începând cu capitolul 12 și până la capitolul 14, Dumnezeu NE ÎNTOARCE la evenimentele anunțate de îngerul al șaselea, dedicând un subcapitol, dacă putem spune așa, lucrării balaurului și a lui antichrist pe pământ; însă lucrarea lui de persecuție a bisericii și a poporului lui Dumnezeu, are loc între trâmbița a șasea și trâmbița a șaptea, când este răpită și biserica.
Voi demonstra acest amănunt în rândurile de mai jos, când vom vedea că evenimentele coincid profetic.
În primul rând, trebuie să vedem care este „axa timpului” raportată la ultimele evenimente care descriu răpirea bisericii…
Pentru aceasta, ne vom uita la evenimentele din ultimii 3 ani și jumătate din istoria omenirii și vom face referință la profețiile care vorbesc despre această perioadă.
Și avem:
1. Îngerul Gabriel îi spune profetului Daniel, în Daniel 12: 7-13 , mai exact în versetul 11, că „de la vremea când va înceta jertfa necurmată… vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile” (1290 : 365 = 3,53 ani).
Așadar, vedem aceeași perioadă de 3 ani și jumătate.
Îngerul Gabriel ne spune despre întreaga perioadă a „necazului cel mare”, adică de 3 ani și jumătate, sau mai bine zis le spune, peste veacuri, celor care vor prinde acel necaz, durata acestuia, pentru că nu degeaba, în versetul 7 ( Daniel 12: 7 ), ni se spune că perioada de 3 ani și jumătate va culmina cu pierderea totală a puterii de către poporul sfânt.
Știm din Apocalipsa 13:5 , care este perioada în care fiara, sau antichrist, deține puterea de a-i persecuta pe creștini (42 de luni), iar ea coincide cu cea din Daniel 12: 7-13 .
Aceste profeții din capitolele 11 și 12 din cartea Daniel sunt interpretate de mulți teologi ca fiind evenimente ce s-au întâmplat în perioada Vechiului Testament, avându-l în prim plan ca personaj istoric malefic, pe un rege antic grec denumit Antioh Epifanes.
Acesta a reușit să profaneze cel de-al doilea templu de la Ierusalim, jertfind o scroafă pe altarul templului.
Explicația este relevantă și adevărată, iar evenimentele din capitolele 11 și 12, din cartea Daniel, s-au desfășurat avându-l în centru pe acest rege grec, ce a reușit să cucerească Ierusalimul și care este un prototip al antichristului, din cartea Apocalipsa.
Este important de studiat aceste profeții pentru că ele reprezintă o tipologie, sau un model pentru evenimentele din exact aceeași perioadă de 3 ani și jumătate, cât timp va avea și antichristul apocaliptic putere, la sfârșitul vremii.
Această paralelă între evenimente, ca asemănare, durată și personaj principal, este precizată chiar de Mântuitorul nostru Isus Hristos în Matei 24: 15 , sau Marcu 13: 14 , prin care Domnul Isus ne spune despre aceeași profanare a templului, denumită „urâciunea pustiirii” ( Daniel 8:13 , dar aceste evenimente și același personaj este prezentat și în capitolele 11 și 12 din cartea Daniel), pe care a săvârșit-o Antioh Epifanes și pe care o va săvârși și antichristul din cartea Apocalipsa, tot într-o perioadă de 3 ani și jumătate, pentru că Domnul Isus Hristos știa despre evenimentele din cartea Daniel, că s-au întâmplat și a ținut să facă acea paralelă, pentru că știa și că Antioh Epifanes este prototipul antichristului apocaliptic.
Am ținut să explic aceste profeții, pentru că vedem că în centrul paralelelor profetice se află cel de-al treilea templu (cel de la sfârșitul apocaliptic, nu cel al sfârșitului Vechiului Testament, despre care se făcea referință în cartea Daniel), care în acest moment, încă nu este construit la Ierusalim și care are un rol decisiv în stabilirea momentului răpirii bisericii, după cum vom vedea în continuare.
În Daniel 12: 12 , îngerul Gabriel îi felicită pe cei care ating ziua 1335, de la profanarea templului.
Știm că antichristul Antioh Epifanes a avut putere 1290 de zile, sau 42 de luni, sau 3 ani și jumătate, exact cât va avea și antichristul apocaliptic…
Diferența între 1335 și 1290 de zile este de 45 de zile, iar în această perioadă de 45 de zile, în care, dacă paralela de timp între cele două evenimente este aceeași, putem SPECULA că va fi răpită și biserica și va avea loc și prima înviere a morților.
De asemenea, vom vedea că tot în această perioadă (dacă va fi exactă ca cea din evenimentele din profețiile din cartea Daniel, care s-au întâmplat deja în istoria vechiului Testament), după răpirea bisericii, Dumnezeu își va vărsa potirele mâniei peste imperiul fiarei.
Eu cred că cea de a 1335-a zi (poate fi și altă perioadă, dacă paralela nu este perfectă) coincide, ori cu bătălia de la Armaghedon, adică cu ultima zi și a doua venire a Domnului, ori cu nunta Mielului, care avea loc, oricum, imediat după bătălia de la Armaghedon, motiv pentru care îngerul i-a felicitat pe toți sfinții sau supraviețuitorii acelei perioade de necaz.
Știind aceste lucruri, ne vom îndrepta atenția spre Apocalipsa capitolul 11, adică, așa cum spuneam de la început, aceasta este PERIOADA dintre „trâmbița a șasea” și „trâmbița a șaptea”.
Vedem clar, în capitolul 11, încă din versetul 1 ( Apocalipsa 11: 1 ), cum îngerul îl pune pe Ioan să măsoare cel de-al treilea templu.
Este foarte posibil ca acela să fi fost chiar momentul inaugurării acelui templu, pentru că avem în versetul 2 un eveniment cheie, prin care ni se spune că, curtea de afară va fi dată neamurilor și e foarte posibil ca ea să fie dată neamurilor, chiar de la terminarea construcției, mai ales că, știm că pe muntele templului se află o moschee, a cărei locație s-ar afla exact în curtea templului (nu intru în detalii, dar există multe resurse pe „youtube” în acest sens).
Însă, ce ne interesează cel mai mult, este perioada cât vor călca neamurile curtea de afară a templului, adică exact 42 de luni, așa cum ne descrie versetul 2. ( Apocalipsa 11: 2 ).
Este foarte posibil ca islamul să facă parte din sistemul religios al lui antichrist, iar în curtea celui de-al treilea templu să fie acea moschee (Al Aqsa).
Biblia ne spune că, orice s-ar afla în curte, în acea perioadă, va aparține neamurilor doar trei ani și jumătate, iar asta coincide perfect cu perioada de 42 de luni, cât îi este dată puterea lui antichrist.
Spuneam la începutul articolului, că evenimentele din cartea Apocalipsa se desfășoară în ordine cronologică. Așadar, faptul că templul este construit între „trâmbița a șasea” și „trâmbița a șaptea”, face parte și el din aceeași cronologie, de unde deducem că acei 3 ani și jumătate de domnie ai fiarei, nu au cum să nu coincidă și cu perioada EXACTĂ, cât timp neamurile vor avea voie să calce în picioare curtea templului.
Durata puterii fiarei trebuie să coincidă, neapărat, cu durata călcării în picioare a curții templului de către neamuri.
Acest detaliu de cronologie are sens, dacă mergem în capitolul 10 din cartea Apocalipsa, unde, în versetele 6 și 7, îngerul ne spune că ultima trâmbiță (cea de-a șaptea), coincide cu împlinirea „tainei lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor”, adică răpirea bisericii. Unul din profeți, căruia i s-a dezvăluit această taină, a fost și apostolul Pavel. De aceea, 1 Corinteni 15: 51 - 52 , este clar, în concordanță cu Apocalipsa 10: 6-7 , atât ca și context, cât și ca perioadă (între „trâmbița a șasea” și „trâmbița a șaptea”), sau la sfârșitul celor 3,5 ani de necaz.
În Apocalipsa 11: 15 , vedem că după ce sună îngerul al șaptelea din trâmbiță, „împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului Isus Hristos”.
Împărăția lumii nu are cum să treacă în mâinile Domnului Isus Hristos, dacă fiara mai are putere, deci, cu siguranță acest lucru se întâmpla la sfârșitul celor 42 de luni de domnie ai fiarei, iar biserica va fi răpită după cele 42 de luni.
Ziua exactă nu o știe nimeni, însă e clar că biserica va fi răpită după cele 42 de luni de domnie a lui antichrist și în momentul în care va suna „trâmbița a șaptea”.
Dumnezeu a ținut să aloce în aceeași perioadă de timp (între „trâmbița a șasea” și „trâmbița a șaptea”), alte două capitole (capitolul 13 și 14), plus, introducerea din întreg capitolul 12; lucrării satanice a fiarei pe pamânt.
Paralela, CA PERIOADĂ, între capitolele 10 și 11, și capitolele 13 și 14, din cartea Apocalipsa, este evidentă, pentru că evenimentele au loc în cele 42 de luni de domnie a fiarei, fapt pe care cred că l-am demonstrat deja, pentru că în Apocalipsa 13: 5, ni se spune despre durata domniei fiarei și EXACT ca în Apocalipsa 10: 6-7 , vedem, de data aceasta și mai explicit, răpirea bisericii… în Apocalipsa 14: 16-18 .
Spre deosebire de teoria răpirii bisericii înaintea „necazului cel mare”, care nu poate oferi referințe cronologice cu evenimentul răpirii, nicăieri, în cartea Apocalipsa; vedem că în Apocalipsa 14: 16-18 , acest eveniment este foarte clar relatat, însă trebuiau „asamblate” piesele profetice în imaginea cronologică completă, pentru a putea să ne dăm seama de această realitate.
Concluzii:
1. Am aflat că răpirea bisericii va avea loc la sfârșitul celor 3 ani și jumătate de necaz, care corespund cu durata în care antichrist va avea putere de persecuție asupra bisericii.
2. Putem presupune că răpirea bisericii va avea loc la începutul perioadei de 45 de zile, de după „necazul cel mare” (sau o altă perioadă asemănătoare, dacă nu se respectă acea paralelaă din cartea Daniel…). Nu știm exact ziua, dar știm cu aproximație perioada și deducem că ea va fi scurtă.
3. Știm că, după răpirea bisericii, în acea perioadă de, POSIBIL 45 de zile, sau, oricum, o perioadă la fel de scurtă (Lui Dumnezeu nu-I trebuie mult timp pentru a pedepsi împărăția fiarei)… Dumnezeu își va vărsa potirele mâniei Sale pe pământ; acea perioadă culminând cu bătălia de la Armaghedon.
4. Putem încadra și lucrarea celor doi martori ai Lui Dumnezeu, cronologic… și aflăm că ea va avea loc, tot în perioada „necazului cel mare”, exact în timpul domniei lui antichrist.
Dumnezeu arată, prin cei doi martori, că El deține controlul chiar și în acea teribilă persecuție, iar fiara nu va avea
putere asupra celor doi martori, ca să-i omoare, decât la momentul stabilit de Dumnezeu. Acei doi martori îi vor întări pe credincioși în „necazul cel mare”, arătând că Dumnezeu deține controlul, în ciuda faptului că biserica se confruntă cu cea mai mare persecuție din toate timpurile.
5. Știind că biserica va fi răpită în momentul în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, putem explica și Luca 17: 36-37 . Mulți din cei care nu vor fi răpiți, vor muri în ziua răpirii bisericii și leșurile lor vor mâncate de vulturi, pentru că, după ce îngerul al șaptelea sună din trâmbiță, potrivit versetului din Apocalipsa 11:19 , aflăm că mulți dintre cei rămași vor muri din cauza cutremurului de pământ și de grindina care va cădea, după răpirea bisericii.
De asemenea, după prima înviere a morților, care are loc concomitent cu răpirea bisericii, cei care „ratează” răpirea, din cauza necredinței lor, ori vor muri din cauza acelor cataclisme descrise de îngerul al șaptelea, ori, dacă vor supraviețui până la sfârșitul celor, POSIBIL 45 de zile, adică, până la bătălia de la Armaghedon, vor intra în „mileniu” (Domnia de 1000 de ani – Apocalipsa 20: 4-5 ), doar dacă nu vor avea semnul fiarei inscripționat pe frunte sau pe mâna dreaptă, ceea ce va arăta că au fost, totuși, oameni morali, dar nu vor face parte din biserica răscumpărată.
6. Mulți credincioși, poate se întreabă, de ce îngăduie Dumnezeu acea perioadă de necaz peste biserică?
Răspunsul e că, nu a existat perioadă în istoria bisericii în care creștinii să nu fie martirizați. Chiar și în zilele noastre se întâmplă acest lucru și s-a întâmplat mereu.
În al doilea rând, răpirea este o onoare pe care Dumnezeu a oferit-o doar la doi oameni, în toată istoria biblică și știm că acei oameni au fost niște oameni deosebiți.
Pentru că sfinții care vor trece prin acea perioadă, vor avea încercările cele mai grele din istoria bisericii, ei se vor putea compara ca „isprăvi” cu profetul Enoh și profetul Ilie.
Nu o spun eu, ci o spune Biblia ( Daniel 11: 32 – paralela fiind susținută chiar de Domnul Isus Hristos, în ceea ce privește evenimentele din „necazul cel mare”). De aceea, Dumnezeu alege să-i onoreze cu aceeași răsplată, pe care au avut-o profetul Enoh și profetul Ilie și anume, aceea de a nu „gusta” moartea fizică.
7. Sunt mulți teologi renumiți în zilele noastre, care parcă fac alergie atunci când credincioșii încearcă să-l identifice pe antichrist. Eu cred că fac asta, pentru că nu au o viziune corectă, din punct de vedere cronologic, asupra evenimentelor din „vremea sfârșitului”, pentru că, fie că ne place sau nu… prima pecete din „Cartea Sfârșitului” , dezvăluie în primul capitol, descoperirea lui antichrist.
Așadar, credincioșii trebuie să urmărească toate personalitățile care au putere militară, au puterea de a face „minuni mincinoase” (vrăjitorie – 2 Tesaloniceni 2: 7-9 ), cum nu a mai avut niciun lider războinic în istorie și care va porni în campanii militare de cucerire a Orientului Mijlociu, în primă fază și mai apoi a întregii lumi.
De altfel, nu doar cartea Apocalipsa ne îndeamnă să fim atenți la identificarea „omului fărădelegii”, ci și 2 Tesaloniceni 2: 2-3 .
Eu sper că toți credincioșii care sunt sinceri în studiul Scripturii, vor înțelege rândurile de mai sus și vor înțelege semnele vremurilor și elementele esențiale cu care va începe desfășurarea evenimentelor din cartea Apocalipsa (în mod cronologic, desigur).
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți și dacă informația v-a ajutat, sau v-a răspuns la multe întrebări, vă rog să o distribuiți mai departe, pentru ca fecioarele înțelepte din vremea sfârșitului, să înțeleagă modul și vremea când vor începe și cum se vor desfășura acele evenimente!

Distribuie...

Facebook

Pinterest

Twitter

Linkedin