Prima înviere a morţilor

De foarte multe ori, când studiem Sfânta Scriptură, ne ghidăm după șabloane sau după dogmele și doctrinele care sunt fundamentate în cultele creștine din care facem parte.
Acest lucru este foarte bun, atunci când doctrinele sunt foarte clare, însă, când vine vorba despre „vremea sfârșitului”, lucrurile se complică destul de mult, pentru că avem de-a face cu profeții biblice care nu sunt pe deplin înțelese, sau sunt înțelese potrivit cu încredințarea pe care o are fiecare credincios.
În acest articol voi încerca să folosesc gândirea critică, pentru a putea analiza fără prejudecăți, anumite versete biblice, ce fac referință la acest subiect.
Tot pe acest subiect, există profeții care, atunci când sunt analizate prin concordanță cu alte profeții care fac referire la acest subiect, constatăm că multe concepții referitoare la aceste profeții, au avut ca fundament doar prejudecăți sau o înțelegere superficială.
Știu că acest subiect este controversat, însă Adevărul este „controversat”, mai ales atunci când înțelegerea noastră cu privire la anumite profeții este precară și suntem „îndoctrinați” cu anumite doctrine biblice, pe care nu le putem explica corespunzător.
Așadar, în acest articol voi aduce multe argumente în ceea ce privește faptul că la prima înviere a morților, nu vor învia decât morții „deosebiți”, sau vor învia doar morții care au avut cel mai mult rod pentru Dumnezeu, majoritatea fiind martiri.
O să menționez versetele „controversate” pe rând și voi încerca să le analizez corespunzător, după cum urmează:

1. Cunoaștem din Sfânta Scriptură că sunt doar două învieri ale morților. Prima are loc concomitent cu răpirea bisericii ( 1 Tesaloniceni 4: 15-17 în concordanță cu Apocalipsa 20: 4-5 ), iar a doua înviere a morților va avea loc, desigur, după prima înviere a morților, mai exact, după 1000 de ani de la prima înviere a morților, timp în care Domnul Isus Hristos Își va instaura regatul Său pe Pământ.
Despre a doua înviere a morților avem referințe în Apocalipsa 20: 11-15 .
Ce știm noi din Biblie, este că la prima înviere, învie doar credincioșii, iar la a doua înviere, eu cred că învie atât credincioșii, cât și necredincioșii, cu toate că există mulți teologi care cred că la a doua înviere a morților vor învia doar oamenii necredincioși.
Voi demonstra în rândurile care urmează, că Biblia ne spune că la a doua înviere a morților vor învia atât credincioșii cât și necredincioșii.
În primul rând Apocalipsa 20: 15 ne spune că „Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.” Încă din acest verset putem deduce că există posibilitatea ca la a doua înviere a morților să nu învie doar credincioșii, ci și cei cei necredincioși, pentru că pronumele nehotărât „oricine” indică faptul că, nu este „hotărât” faptul că la a doua înviere a morților, nu va fi găsit nimeni scris în Cartea Vieții.
De asemenea, în Ioan 5: 28-29 , Domnul Isus Hristos ne spune foarte explicit că la una din cele două învieri, dar pe care nu o specifică, totuși explicit, vor învia atât credincioșii cât și necredincioșii, care vor fi răsplătiți, unii cu condamnare veșnică, iar alții cu viața veșnică.
Teologii care susțin că la a doua înviere nu au cum să învie și credincioșii, vor afirma despre acele versete din Ioan 5: 28-29 că, de fapt, Domnul Isus Hristos nu a fost exact cu privire la una dintre învieri, ci El a vorbit generic, incluzând ambele învieri ale morților.
Însă, pentru a interpreta Ioan 5: 28-29 în acest mod, trebuie să răstălmăcești cuvintele Domnul Isus Hristos, care fac referință clară, la un moment exact în viitor, de aceea folosește cuvântul „ceas”, iar în acel „ceas”, Domnul Isus ne spune că TOȚI morții vor învia.
Acum, dacă gândim logic, este clar că toți morții nu pot învia în același timp, sau ceas, decât la a doua înviere a morților, pentru că la prima înviere vor învia doar credincioșii…
Aici se pune întrebarea logică: Dacă credincioșii învie la ambele învieri, atunci nu sunt credincioșii care învie la prima înviere mai privilegiați decât credincioșii care învie la a doua înviere, pentru că primii credincioși vor domni cu Domnul Isus Hristos timp de 1000 de ani?
După cum bine intuiți, răspunsul nu poate fi decât afirmativ, adică da… Credincioșii care învie la prima înviere sunt mai speciali decât cei care învie la a doua înviere și voi încerca să demonstrez acest lucru, cu argumente biblice pe tot parcursul acestui articol.

2. În Ioan 6: 40 , Domnul Isus Hristos ne spune că ORICINE crede în El va avea viața veșnică în „ziua de apoi”.
Această expresie „ziua de apoi”, în versiunea originală din limba greacă (textus receptus) apare ca „ultima zi”, așa cum este folosită și în versiunea bibliei „King James Bible” din limba engleză, care este mult mai veche, ca traducere, decât versiunea Cornilescu.
În acea versiune, în Ioan 6: 40 , în loc de „ziua de apoi”, întâlnim cuvintele „last day”, care traduse, înseamnă „ultima zi”.
În varianta originală (textus receptus), cuvintele din Ioan 6: 40 sunt traduse tot prin „last day”, adică „ultima zi” și se poate verifica pe acest LINK
Ce vreau să spun, este faptul că există o ultimă zi a judecății, în care cei credincioși vor învia pentru viața veșnică.
Vom vedea că acea „ultimă zi” nu se referă la prima înviere a morților, în care învie doar credincioșii, pentru că, în capitolul 12 din Evanghelia după Ioan, Domnul Isus Hristos ne spune la versetul 48, că tot în ultima zi, vor învia și necredincioșii care vor fi osândiți. ( Ioan 12: 48 )
Expresia folosită este tot „ziua de apoi”, iar în varianta originală din limba greacă (textus receptus) apare tot „last day”, adică „ultima zi”, fapt ce se poate verifica pe acest LINK.
Așadar, Domnul Isus Hristos ne spune în Ioan 5: 28-29 , că la a doua înviere a morților vor învia atât credincioșii cât și necredincioșii și ne mai spune acest lucru și în capitolul 6 din Evanghelia după Ioan în versetul 40 și în capitolul 12 din Evanghelia după Ioan în versetul 48, din care deducem că ultima zi, este chiar ziua în care va începe veșnicia în Împărăția Lui Dumnezeu pentru credincioși, sau osânda veșnică pentru necredincioși.
De asemenea, ultima zi mai înseamnă că ultimul dușman, care este moartea ( 1 Corinteni 15: 26 ) a fost învins și el pentru totdeauna, pentru că în „domnia de 1000 de ani” oamenii, încă vor muri, iar ultima răzvrătire de la sfârșitul perioadei de 1000 de ani, Dumnezeu o va pedepsi cu moartea rebelilor ( Apocalipsa 20: 7-10 ).
De aceea, ultima zi nu poate fi la prima înviere, pentru că în acea ultimă zi învie și credincioșii și necredincioșii, iar evenimentele apocaliptice nu se încheie la prima înviere a morților, pentru a putea face referință la „ultima zi” în mod generic sau superficial.
Reamintesc faptul că dacă credincioșii învie și la prima înviere și la cea de-a doua înviere, atunci este clar că cei care învie la prima înviere sunt privilegiați sau, în orice caz, sunt mai deosebiți decât credincioșii care învie la prima înviere.

3. În Evrei 11: 35 , apostolul Pavel ne relatează faptul că martirii Vechiului Testament și-au dorit o înviere mai bună, acceptând pentru ea chiar și martirajul.
În acel verset se folosește gradul de comparație „comparativ” al adjectivului „bun”, adică s-a folosit expresia „o înviere mai bună”.
Dacă gândim logic, învierea poate fi rea, pentru necredincioși și poate fi bună pentru credincioși. Însă în acel verset nu ni se spune despre o înviere bună ci una „mai bună”, despre care putem deduce că este prima înviere.
Acel grad de comparație, după părerea mea, nu avea rost să fie folosit, dacă nu ar fi existat și o înviere „doar bună” pentru credincioși. Această înviere „doar bună”, există pentru credincioși și are loc la a doua înviere a tuturor morților.

Concluzie

1. Dacă credincioșii învie și la prima și la a doua înviere, atunci care sunt credincioșii merituoși care învie la prima înviere?
Răspunsul la această întrebare Îl poate da doar Dumnezeu, însă putem vedea în Biblie că mântuirea se face prin har, adică prin credința în moartea și învierea Domnului Isus Hristos ( Romani 10: 9 ). În situația mântuirii sufletului, toți credincioșii sunt egali, însă faptele bune pe care le fac credincioșii, fac parte din liberul arbitru cu care este înzestrat orice om, iar aceste fapte necesită sacrificiu așa cum ne spune și Domnul Isus Hristos în Marcu 9: 49 .
Și totuși… se pune întrebarea: Care sunt acele fapte care vor fi onorate de Dumnezeu cu răsplătirea credinciosului, înviindu-l la prima înviere?
Păi, dacă analizăm caracterul Lui Dumnezeu, vedem că Dumnezeu este dragoste ( 1 Ioan 4: 8 )
Vedem, de asemenea, că orice faptă bună implică un anumit sacrificiu, sau „jertfă”, iar unii credincioși nu sunt dispuși să jertfească foarte mult, sau dragostea lor este mai mică față de a altora…
Putem vedea, de asemenea, că martirii au parte de prima înviere a morților, din cel puțin 2 pasaje biblice ( Evrei 11: 35 , Apocalipsa 20: 4-5 , știind că apostolii, în afară de Ioan, care a scris cartea Apocalipsa, au fost toți martirizați) și ne întrebăm de ce alege Dumnezeu să-i învie la prima înviere, în special pe martiri?
Păi, răspunsul este simplu și ni-l oferă tot Domnul Isus Hristos în Ioan 15: 13 , prin care Domnul Isus Hristos ne spune că martirajul pentru un prieten (iar Domnul Isus ar trebui să ne fie și prieten potrivit Ioan 15: 14 ), este cea mai mare dovadă de dragoste pe care o poate arăta un credincios. Cu alte cuvinte, Dumnezeu fiind dragoste, prin martiraj, credincioșii se aseamănă cel mai mult cu El și de aceea, Dumnezeu alege să-i răsplătească pe martiri în mod deosebit față de alți credincioși, pentru că fac dovada dragostei cele mai înalte, atunci când își jertfesc viața pentru prietenul lor, Dumnezeu.
Totuși, la prima înviere are loc și răpirea bisericii, ceea ce înseamnă că pot exista credincioși al căror sacrificiu în această viață, sau al căror necazuri să fie echivalate cu martirajul și să fie răsplătiți exact ca și martirii.
Concluzia ar fi că, în funcție de cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu, vom accepta și suferința pentru numele Lui, iar Dumnezeu nu ne trece prin mai multă suferință pentru numele Lui, decât suntem dispuși noi să ne sacrificăm ( 1 Corinteni 10: 13 ).
Însă, Dumnezeu este un judecător drept și este foarte clar că pe cei care se vor dedica mai mult, (asta însemnând implicit și că vor suferi mau mult), Dumnezeu Îi va răsplăti mai bine decât pe cei care nu sunt dispuși să se sacrifice mai mult. În acest context, Dumnezeu va răsplăti pe credincioși înviindu-i la prima sau la a doua înviere., în funcție de sacrificiu prin suferință dusă chiar până la martiraj.
Poate că unii credincioși nu vor putea să accepte ideea că Dumnezeu îi mai lasă să aștepte încă 1000 de ani pe credincioșii care nu au merite deosebite, însă oare nu așteaptă chiar și apostolii de 2000 de ani prima înviere? Patriarhii din Vechiul Testament așteaptă chiar de mai mult timp…
Trebuie să înțelegem că Dumnezeu este drept, iar prima înviere este o onoare suplimentară pentru credincioși, aceștia având slujba de preoți în „Mileniu”.
Cine poate să se jertfească mai mult pentru Dumnezeu, dorindu-și premiul cel mare al primei învieri și al unei răsplătiri mai mari, foarte bine face, dar cel mai important este să fim mântuiți, chiar dacă unii dintre credincioși vor învia la a doua înviere.
Invidia nu este bună. Trebuie să rămânem cu o atitudine smerită și să apreciem pe cei care sunt dispuși să jertfească totul pentru Domnul Isus Hristos. Trebuie să ne dorim și noi ca țintă să ajungem la prima înviere și să nădăjduim că vom ajunge, știind că putem ajunge doar dacă Îl vom iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru cu sinceritate (asta însemnând prin fapte și sacrificiu), până la capăt. Dumnezeu să ne ajute pe toți credincioșii Lui!

2. Poate că unii vor spune ca m-am folosit de o anumita „teologie deductivă„ pentru a ajunge la concluziile din acest articol, însă deducția este lăsată chiar de Dumnezeu, ca metodă pentru credincioși, în ceea ce privește interpretarea profețiilor.
Dacă apostolul Petru ne spune că nicio profeție nu se tâlcuiește singură ( 1 Petru 20: 20-21 ), asta înseamnă, implicit, că poți deduce înțelesul unei profeții, în primul rând, fiind călăuzit de Duhul Sfânt și mai apoi, dacă studiezi și profețiile conexe, care fac referire la subiectul prezentat de acea profeție; deducția, nefiind în această situație o metodă interzisă de Dumnezeu, decât dacă negăm versetele din 1 Tesaloniceni 5: 20-21 .
De asemenea, Domnul Isus Hristos le-a vorbit ucenicilor în pilde și, pentru a le putea interpreta acele pilde, trebuia un anumit nivel de gândire deductivă sau comparativ analitică.
Eu cred că Dumnezeu alege să se descopere credincioșilor, în funcție de cât de mult doresc aceștia să-l cunoască ( Ieremia 29: 13 ).
Așadar, în funcție de disponibilitatea credinciosului și de sinceritatea cu care studiază Scriptura, (asta însemnnând că nu se mulțumește cu clișeele dogmatice, pe care nu le poate explica corespunzător), Dumnezeu alege să se descopere mai mult sau mai puțin acelui credincios.
Cheia în Studiul Sfintei Scripturi este să nu eviți subiectele dificile, atunci când te interesează un subiect și să fii sincer că ai o problemă de interpretare, atunci când, în încredințarea pe care o ai cu privire la anumite aspecte biblice, întâlnești versete care îți contrazic viziunea legată de acel subiect.
Foarte mulți credincioși creștini își opresc studiul în acel punct, de frică să nu fie considerați ca având convingeri eretice, sau chiar să fie marginalizați, având o opinie diferită, sau dacă ar ajunge la o concluzie diferită față de restul credincioșilor din biserica lor locală.
Teama de ostracizare sau de marginalizare, sau chiar de „pierdere” a unei anumite „imagini” în biserica locală, îi determină pe unii credincioși să-și blocheze dorința de cunoaștere sinceră și aprofundată, asupra anumitor subiecte, așa-zis „controversate”, din Sfânta Scriptură.
De aceea, chiar și în mediile evanghelice, avem de-a face cu „sfânta tradiție”, în ceea ce privește studiul anumitor subiecte din Sfânta Scriptură, însă, credincioșii sinceri vor ajunge la nivelul de cunoaștere pe care și-l doresc, cu privire la anumite profețiile biblice, dacă acesta este în concordanță cu voia Lui Dumnezeu, desigur ( Deuteronom 29:29 ).

Distribuie...

Facebook

Pinterest

Twitter

Linkedin